Incheiere

Am vrut sa ofer tuturor celor interesati despre subiect, o viziune obiectiva, detasata de patimi si preconceptii.Am postat materialele in speranta ca voi putea aduce putina lumina acolo unde, de regula, anumite interese, prefera mai degraba, umbra si intunericul. Astfel, am impartit in cateva capitole aceasta foarte lapidara istorie a catorva societati initiatice pe care le-am asezat intr-o ordine cursiva. Sper ca la sfasitul lecturii sa fiti mai informati, caci doar cunoasterea adevarului ne poate face, cu adevarat, LIBERI!

Cele mai raspandite si mediatizate acuze aduse Francmasoneriei

In secolul al XIX-lea se acutizeaza razboiul cu Biserica Romano-Catolica. Insa si cultele protestante declara ulterior ca fratia lui Hiram este opera diavolului.S-au dat 15 enciclice care condamna masoneria, iar papii Pius al IX-lea si Leon al XIII-lea au fost cunoscuti ca cei mai inversunati acuzatori. Apoi, un eveniment tulburator va influenta iremediabil istoria. O loja masonica de sorginte iluminista, Liga Dreptilor, iil initiaza pe Marx si Engels. Asadar comunismul s-a nascut in sanul masoneriei, si aici chiar si masoneria britanica zisa regulara are o pata neagra in istoria ei, patronand primul congres al Internationalai Socialiste. Karl Marx este inmormantat la Londra, iar Darwin, evolutionistul a facut si el parte din francmasoneria, asadar, bisericile, la care se adauga si cea Ortoxa Romana, in 1938, prin patriarhul Miron Cristea, acuza fratia de anticrestinism, materialism, si naturalism ateist. Acuzele papalitatii au un oarecare temei. La Paris incep miscarile de laicizare a statului prin alungarea bisericilor din viata sociala. Marele Orient se pune la dispozitia intelectualilor liber cugetatori, care concep legi care sa taie definitiv ori ce relatie intre stat si biserica. In 1877, Marele Orient decide sa renunte la Biblia pe care se fac juramintele masonice si la slujirea Marelui Arhitect. Acesta este momentul in care se scindeaza ireversbil masoneria laica de cea spiritualista si regulara. In 1884, papa Leon al XIII-lea ataca extrem de dur francmasoneria acuzand-o de subminarea binelui din lume prin infestarea oamenilor cu idei diabolice despre egalitate, lipsa de teama pentru suflet, caci el nu exista, ca omul este propriul sau dumnezeu si stapan. Apoi profetea despre distrugerea statelor si a valorilor sfinte. Sirul acuzelor mai cuprinde conspiratia, acumularea de caiptal, monopulul structurilor de putere, iudaizarea Europei si desfiinatrea bisericilor, daca crestinii adevarati cu frica lui Dumnezeu si dragoste pentru Iisus Hristos nu vor milita pana la eliminarea finala a acestui flagel. Este evidenta exagerarea pontifului. El amesteca constient planurile, nu face nici o diferentiere intre masoneria laica iluminata si restul obedientelor frestine si foarte religioase, chiar mistice. Riturile scotiene sunt de inspiratie calugareasca ele fiind structurate de catolicii scotieni cu sprijinul nemijlocit al ordinului iezuitilor. (dupa autorii: Radu Comanescu si Ion Bazgan in Francmasoneria, razboaiele fiilor luminii). Cu toate ca papa era foarte bine informat cu privire la masoni si la marile diferente dintre spiritualisti, regulari si masonii laici, insa el crede ca astfel va zdrobi dusmanul de moarte. Insa Dumnezeu nu-l ajuta, caci virulenta neargumenata a textului i se intoarce impotriva, ca un bumerang. Un mason ilustru Albert Pike, Suveranul Mare Inspector General al Ritului Scotian Antic si Acceptat ii raspunde pontifului pe 1 august 1884 intr-o scrisoare publica afirmand rolul progresit al masoneriei, caracterul sau profund religios, anti-materialismul, intarirea criteriilor morale, democratia si apararea legilor statelor unde functioneaza. In S.U.A, masoneria se intareste, mai ales prin accepatrea lojelor evreiesti B’nai Brith. Pe continentul European si mai ales in anglia protestanta, masoneria castiga noi simpatizanti, iar ostilitatea deja instalata in Franta impotriva bisericii inmultesc lojile. Conflictul dintre cele doua Puteri deopotriva sacerdotale si lumesti devine si mai profund odata cu aparitia regimurilor forte din Europa secolului al XX-lea. Germania nazista inchide si suprima lojile. Fascistii lui Mussolini aresteaza toti masonii. Regimul legionar de la Bucuresti va prigonii masonii pe care ii acuza ca s-au vandut „jidanilor”. In tot acest timp bisericie Evanghelica, Catolica si Ortodoxa au infierat secta zidarilor cu acuze din ce in ce mai amuzante: ca au un ritual in care sunt obligati sa pupe in fund o capra, ca sacrifica pe un altar inchinat lui Satan copii mici, ca se dedau la orgii homosexuale si alte asemenea bizarerii. Din pacate, dupa instalerea regimurilor comuniste, masonii spiritualisti si regulari au fost persecutati de nimeni altii decat de fratii lor laici si iluminsti. Acest razboi fratricid este cea mai rusinoasa pata de pe obrazul Francmasoneriei Universale.

Ordinul Iluminatilor din Bavaria

Ordinul Iluminatilor, denumiti si Perfectibili a fost organizat si structurat de catre Weishaupt, la Ingolstadt, Bavaria la 1 mai 1776. Tanarul de 28 de ani, Adam Weishaupt, teolog de drept canonic si fost elev si adept al iezuitilor isi propune reformarea din temelii a lumii, prin introducerea unei noi ordini mondiale. Ura sa fata de nedreptatile si abuzurile statului bicefal, caci biserica avea un rol administrativ, aveau sa conduca la evenimente istorice sangeroase si tenebroase. Sintagma favorita a ordinului era: „ne vom fi incheiat misiune dupa ce vom sugruma ultimul papa cu matele ultimului rege”! Reuseste intr-un timp record sa racoleze un numar mare de masoni pe care sa-i conduca pe cararile planului sau. Ordinul sau se structureaza in trei serii.

Pepiniera

1. Preparatorie
2. Novice
3. Minerval
4 Illuminsit minor.

Masonerie

Ucenic
Calfa
Maestru
Illuminatus major
Illumintatus dirigens.

Mistere

Preot
Regent
Mag
Rege.

Adeptii aflau pe parcursul gradelor despe scopurile Ordinului. La gradul de Rege, adeptul lua contact cu urmatorul text: „de pe fata pamantului trebuie sa dispara orice subordonare”. Asadar, la ultimul grad, Rege, adeptul afla scopul final: Anarhia ! Weishaupt le spunea membrilor sai intimi ca oricine este in esenta un posibil rege, asa ca mostenirea tronului este un abuz, ca prelatii nu sunt cu nimic mai breji decat omul obisnuit care se roaga, insa el combatea virulent toate valorile traditioanale: legea, familia, frontierele si statele. Daca ne gandim astazi, la contextul in care ne aflam am putea gandi: ciudat nu ? Insa, destinul da dovada de ironie si intelpciune. Ordinul se va confrunta cu un scandal intern de proportii. Baronul von Knigge, seful cercului din Westfalia si mana dreapta a lui Adam Weishaupt are o criza morala si religioasa, fiind un crestin practicant, si se dateseaza quasi public de mentorul sau acuzandul de autotarism si satanism, pentru ca afirma ca insusi iisus Hristos este intemeietorul ordinului, si ca el nu a fost Mesia, ci un mare revolutionar care le-a predat tuturor oamenilor lectia Libertatii. Si alti adepti s-au retras declarand autoritatilor ca Iluminati abjura crestinsmul, ca induce memebrilor ura fata de societate, stat si familie si ca era un dusman declarat al proprietatii particulare. O ironie a sortii, face ca intr-o alt zi, un curier secret al lui Weishaupt sa piarda niste documente compromitatoare, care aveau sa duca la dizovarea ordinului si surghiunirea straniului sau maestru. Insa, intr-un mod de-a dreptul bizar, ideiile lor vor influneta secolele urmatoare, numind aici doar revolutia franceza, comuna din paris, aparitia miscarilor anarhiste, socialismul, comunismul, republicanismul, revolutionarismul, ateismu, simbolurile de pe bancnota de un dolar, deviza NOVUS ORDO SECLORUM fiind o expresie uzuala a iluminatilor. Dintre ei au facuta parte Thomas Jefferson, La Fayette, Danton si dupa unii istorici, chiar si Robespiere.

Rituri de perfectionare

Riturile scotiene

Asa cum am vazut mai devreme, Franta devine generatoarea si pastratoarea gradelor inalte, dar mai ales al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Astazi, Grand Loge de France este guvrenatoarea acestui rit. In S.U.A, Ritul Scotian Antic si Acceptat este reprezentat de Supremul Consiliu de la Washinghton. Ecosismul se raspandeste rapid si in Germania. Miezul doctrinei sale apare in celebrul discurs al lui Ramesy, tiparit in 1738 de catre nobilul scotian, fidel dinastiei Stuart si catolic. In paginile care urmeaza vom prezenta, mai amplu conflictul doctrinar dintre masoneria scotiana (catolica) si cea engleza (protestant-anglicana), dar sa continuam traseul printre gradele de perfectiune. Andre Michel de Ramsey adauga celor trei grade albastre, alte patru: maestru scotian, novice, cavaler al Templului, Royal Arch. In 1749 i se adauga gradul de cavaler de Orient. Sunt create organsime dedicate studiului si practicarii acestor grade „suprioare” (ele sunt considerate si astazi, de catre U.G.L.E ca fiind extravagante). Raman marcante, in istoria Francmasoneriei Capitolul de la Clermont (1754), Consiliu Suveran al Cavalerilor de Orient (1756), Consiliul Imparatilor de Orient si Occident (1758). Dupa dezbateri teologice, teosofice si filosofice apare Ritul Herodom sau Ritul Perfectiunii, care are 25 de grade. In 1761 Etienne Morin este trimis in S.U.A pentru a raspandi ritul, dar ii adauga inca 8 grade. Moare in 1771 in Jamaica lasand mostenire Supremul Consiliu al Marilor Inspectori al celui de al 33-lea si ultimul grad al Ritului Scotian Antic si Acceptat. In 1786 se elaboreaza Mariel Constitutii ale Ritului, la care a contribuit, dupa unii exegeti, insusi Frederic al II-lea, regele Prusiei.

Ritul Scotian Antic si Acceptat

Loji albastre

1. Ucenic
2. Calfa
3. Mestru

Loji sau ateliere ale perfectiunii

4. Maestru secret
5. Maestru perfect
6. Secretar intim
7. Magistrat si judecator
8. Intendent al Edificilor
9. Maestru ales al celor 9
10. Ilustru ales al celor 15
11. Sublim Cavaler Ales
12. Mare Maestru Arhitect
13. Cavaler al Arcader Regale
14. Sublim mason

Consilii sau ateliere rosii

15. Cavaler al Orientului sau al Spadei
16. Print de Ierusalim
17. Cavaler al Orientului si Occidentului
18. Cavaler Rozacruce

Areopaguri sau ateliere filosofice

19. Mare Pontif sau Sublim Scotian al Ierusalimului Ceresc
20. Venerabil Mare Maestru
21. Noahit sau Cavaler Prusac
22. Cavaler Regal Secure sau Print al Libanului
23. Sef al Ternabecolului
24. Print al Tabernaconului
25. Cavaler al Sarpelui de Arama
26. Scotian Trinitar sau Print al Milei
27. Mare Comandor al Templului
28. Cavaler al Soarelui
29. Mare Scotian al Sf. Andrei
30. Mare Ales Cavaler Kadosh

Tribunale

31. Mare Inspector Inchizitor Comandor

Consistorii

32. Sublim Print al Secretului Regal Consiliu Suprem

33.Suveran Mare Inspector General

Ritul scotian rectificat este infiintat intre 1756 si 1760, de catre baronul Karl Gotthelf von Hund. Acesta a fost numit initial La Stricte Observance (Stricta Observanta) si isi revendica mostenirea Templiera. Ordin masonic crestin esoteric, este condus de catre Superiori Necunoscuti si este impartit in 9 provincii ( noua au fost intemeietorii Ordinului Templier) pe intreg continentul european. Ritul cuprinde 6 grade:

1.ucenic
2. calfa (companion)
3. maestru
4. maestru scotian al Sf. Andrei.
5. novice
6. templier.

Superiorii Necunoscuti aveau doua grade:

Professus
Grand Profes

Dupa moartea baronului von Hund, in 1776, Stricta Observanta Templiera va fi reformata de catre Willermoz si va deveni Ritul Scotian Rectificat, condus de o Mare Staretie, si isi afirma cu tarie caracterul ioanit si mostenirea prin filiatie a Cavalerilor Saraci ai lui Hristos, aparatori ai Templului din Ierusalim, cu alte cuvinte Templierii.

Ritul York

Exista o atestare istorica – Regius Poem – care afirma intr-un document descoprit in sec al XVII-lea ca breasla zidarilor liberi s-a conturat in anul 926, in orasul britanic York, sub domnia fiului lui Alfred cel Mare, regele Athlestane, iar primul mare maeastru al fratiei a fost printul Edward, fratele suveranului. Ritul de York se compune din Corpurile Masonice Capitulare, Criptice şi Cavalereşti, alături de corpurile paramasonice reprezentate de Ordinul De Molay pentru tinerii între 12-21 ani şi Ordinul Trandafirului pentru soţiile de masoni. Este un rit care isi revendica filiatia rosi-cruciana, alchimica si cavalereasca si care se declara profund Deista, enuntand cu destul curaj ca Dumnezeu este Unic si Acelasi pentru toti oamenii, desi este cunoscut sub atatea Nume diferite. Ultimul grad al ritului este de Cavaler al Templului din Ierusalim.

Ritul Swedemborgian, infiintat in 1783 de catre marchizul de Thome se bazeaza pe viziunile din lumea de dincolo a lui Emmanuel Swedemborg, nascut la Stockolm, in 1688, teolog si preot lutheran. Lucrarile sale, care vor inspira acest rit se nuemesc Arcana Celesti, De culta et amore Dei, De nova Hierosolyma. Asadar, acest rit este de inspiratie profund crestina. Ca si ritul suedez, cu care este confundat, uneori de catre exegetii masoneriei, cuprinde 10 grade repartizate in trei serii:

Lojile Sfantului Ioan
Lojile Sfantului Andrei
Capitolele.

Ritul de Memphis Misraim se caracterizează printr-o mare încărcătură mistică, ce reînvie ceremoniile sacerdotale din Templele Egiptului Antic. Este aşadar un Rit Pre-Creştin, ce conţine germenii Gnozei, pe care ulterior o vom regăsi atât în Bisericile Creştine Orientale, cât şi în societăţile iniţiatice de tip Hermetic sau Pitagoreic.
Este binecunoscut faptul că în Templele Egiptului Antic slujeau deopotrivă Mari preoţi şi Preotese, motiv pentru care deplina mixitate a lojelor care practică acest Rit este de la sine înţeleasă. Nu este lipsit de interes faptul că Ritul de Memphis Misraim a fost primul Rit practicat de Marea Lojă Naţională din România, sub conducerea Marelui Hierofante, căpitanul Constantin Moroiu, la sfârşitul secolului al 19-lea. Acesta şi-a iniţiat fiicele în loji de adopţie, intuind încă de pe atunci caracterul mixt al masoneriei egiptene.
Desigur, pe langa marile loji nationale sunt acceptate si alte rituri, insa cu o acoperire mai redusa, dintre care voi aminti printr-o foarte scurta trecre in revista urmatoarele: Ritul francez (practicat de regula pe langa Marile Oriente), Ritul suedez (masonerie aristocratica, crestina si nobiliara, condusa de insusi Regele), Ritul Scotian Cerneau (cu 25 de grade, si care contesta gradele razbunarii din Ritul Scotian Antic si Acceptat).

Francmasoneria laica

In 1773, la Paris se infiinteaza Marele Orient. Pastrand structura lojelor albastre, masonii Marelui Orient se distanteaza ireversibil de restul structurilor masonice prin respingerea Bibliei, sau a oricarei carti sfinte, si mai ales prin directia politica, revolutionara, republicana si anti-religioasa. Multi istorici afirma, cu mai mult sau mai putine dovezi, ca aceasta entitate masonica este continuatoare directilor teologului bavarez Adam Weishaupt. Fondatorul Iluminatilor din Bavaria, despre care voi pomeni in paginile urmatoare. Marele Orient nu se considera regular, ci isi afirma cu o oarecare mandrie „iregularitatea”. Miscare masonica in carca careia se pun, de regula toate manifestarile anti-masonice. Celebrele tirade ale lui Leo Taxil denunta anticleralismul si antimonarhismul masonilor laici. Istoria demonstreaza, ca intr-o oarecare masura, acest tip de francmasonerie „lucreaza foarte eficient pe orizontala”, ea fiind autoarea revolutiei Franceze, dar si a Terorii, co-autoarea independentei Statelor Unite, dar si prezervatoarea doctrinei iluminatilor care au condus la aparitia socialismului si a comunismului.

Francmasoneria Deista (regulara)

In 24 iunie 1717, la beraria The Goose and Gridiron (Gasca si Gratarul), din proximitatea Catedralei Sf. Paul, din Londra, patru loji: The Crown (Coroana); The Apple Tree (Marul); The Rummer and Grapes (Stacana si ciorchinele) si The Goose and Gridiron se unesc formand Marea Loja din Londra, prima structura care se rupe din randurile masonilor operativi (breslasi) si formeaza, conform istoricilor adepti ai tezei conform careia, masoneria speculativa se naste in Anglia, prima obedienta a francmasonilor regulari. Ruptura se transforma, foarte curand intr-o veritabila galceava intre antici si moderni. Pentru a intelege contextul care va duce la formarea U.G.L.E ( The United Grand Lodge of Ancient Freemasons of England) trebuie sa aprofundam pe scurt temeiul neintelegeilor dintre cele doua entitati masonice.
Inainte sa pornim cercetarea noastra ar trebui sublinait ca masoneria engleza este fundamental modelata de doi scotieni: James Anderson si Cavalerul de Ramsay, insa despre rolul lor, voi scrie ceva mai incolo. Anticii se constituie ca Mare Loja pe 17 iulie 1751 impunand gradul Royal Arch, ca simbol al legaturii masonilor speculativi cu Dumnezeu si continuarea mitului Templului lui Solomon, care nu mai reprezinta o constructie fizica, ci una speculativa. Spre deosebire de ei, modernii inoveaza masiv ritualurile mostenite de la operativi si pun accentul pe bunastarea materiala, onoruri nobiliare si relational. Astfel ei il initiaza in 1787 pe printul de Wales, mostenitorul tronului, apoi si pe ceillati frati ai sai. In 1790, Printul este ales Mare Maestru. Pentru acuratetea informatiei precizez ca Loja Moderna este continuatuarea Marii Loji din Londra, iar Loja Antica devine o entitate noua, nemultumita de conduita agnostica si materialista a Modernilor. Anticii de autodenumesc Fratie, iar Modernii Societate. Scindarea dintre cele doua obediente se stinge dupa ce regele George al III-lea interzice organizarea si activitatea societatilor secrete. In 1813 cele doua entitati hotarasc sa fuzioneze si negociind virtutile si calitatile pe care, fiecare le considera importante pentru identitatea masonica, adopta un act comun format din 17 articole, care se concentreaza asupra primelor trei grade simbolice (ucenic, calfa, maestru), regulamentelor care vor forma mai tarziu celebrele Constitutii ale lui Anderson. La 27 decembrie 1813, in Fremasons Hall se intemeiaza U.G.L.E. Foarte intersanta este existenta si disparitia Marii Loji York, infiintata in 1762 care intemeiaza Ritul York si care avea propria sa constitutie formata din 19 articole. Membrii acestei obediente, foarte strans legati de misterele gradelor operative ale breselei zidarilor liberi, il acuza pe Anderson ca a simplificat si a introdus „superficialitate in abordarea miturilor care stau la baza Augustei noastre Fratii”, intrucat, pastorul anglican Anderson se refera la primele trei grade, in timp ce pentru masonii de York, existau, chiar inaintea aparitiei Ritului inca doua grade: Royal Arch si Knight Templar. Aici este momentul sa-l introducem in discutie pe Cavalerul de Ramsey, care are un discurs fulminant in Franta si care afirma, fara echivoc ca masoneria este de traditie templiera. In timpurile moderne U.G.L.E recunoaste in fiecare tara o mare loja nationala, care respecta landmarkurile si Constitutiile lui Anderson ceea ce le confera regularitatea. Aceasta presupune admiterea barbatilor de bune moravuri, care cred in Dumnezeu si care jura sa dea dovada de toleranta, fraternitate, caritate si sprijin tuturor celor aflati in nevoie, suferinta, acuzati pe nedrept.

Francmasoneria esoterica, oculta, spiritualista.

Ritul egiptean, fondat de Cagliostro in 1771. Ritul va cunoaste, ulterior cateva adaugiri sau reinterpretari, cel mai cunoscut fiind ritul Memphis - Misraim. Bazata pe misteriile revelate umanitatii de catre Hermes Trismegistul, numit de egipteni Thot, urmand miturile lui Isis, Osiris, Horus si Seth, francamsoneria egipteana, in gradele sale inalte dezvolta conceptele hermetice, alchimice si de inalta magie. Intrucat, energiile sunt complemenatre, iar Soarele ca principiu masculin si Luna ca principiu femini se afla la Orient, adeptii francmasoneriei spiritualiste cred ca femeile au acelasi statut in loja, asadar obedientele sunt mixte. Ritul de perfectionare avea 90 de grade impartite in patru serii:

simbolica
filosofica
mistica
kabbalistica.

In 1881, Jhon Yarker, marele maestru al ritului Memphis si Giambatista Pessina, marele maestru al ritului Misraim din Italia hotarasec fuzionarea celor doua obediente, in urma careia se naste Ordinul Mempis-Misraim, sub patronajul unui mare hierofant mondial. Primul mare hierofant a fost insusi generalul Garibaldi. Ritul comun ajunge la 98 de grade. Din 1908, ritul va fi patronat de Papus ( Gerard Encausse), Teder ( Charles Detre), Jean Bricaud si Constantin Chevillon, ucis in 1944, la Lyon de catre militia vichysta si agenti ai Gestapo.In 1959 apare Consiliul Suprem al ordinelor masonice Memphis si Misraim reunite, iar in 1963 isi va schimba numele in Ritul vechi si primitiv Memphis-Misraim. Pana in 1984, marele hierofant a fost Robert Ambelain. Teza principala a obedientelor masonice de rit egiptean este: „spiritualizarea indivizilor si a societatilor, precum si reintegrarea in timp a Fiintei in stadiul ei primordial” . Ordinul Alesilor Coen, infiintat de Martinez de Pasqually , esoterist francez de origine evreu-portughez. In 1670, el elaboreaza la Brordeaux Tratatul despre reintegrarea fiintelor in primele lor proprietati si puteri spirituale divine, in care scrie ca universul este o ierarhie de fiinte emanate de catre Creator, iar omul este o creatie de mijloc, deasupra sa fiind ingerii, heruvimii, arhanghelii, serafimii, iar sub el demonii. Ritualul teurgic, magic si ocult il aseza pe adept pe calea reintegrarii in Lumea Edenica de dinaintea pacatului Adamic, prin invocari, si ceremonii. Ritul Alesilor Coen cuprinde 10 grade repartizate in 4 temple.

Templul initietrii sau masoneria Sf. Ioan cu cele trei grade albastre.
Templul neofitilor cu gardele de ucenic si companion Ales Coen
Templul Alesilor Coen cu gradele maestru particular Ales Coen, maestru Ales Coen, si mare arhitect Ales Coen.
Templul Reau-Croix cu gradul mare Ales de Zorobabel sau Cavaler de Orient si Reau-Croix.

Francmasoneria

Francmasoni („masoni eliberati, emancipati”). Breasla constructorilor a reprezentat inca din antichitate, un colegiu sacerdotal „aristocratic” datorita cunostintelor operativ in construirea templelor.Apoi, in evul mediu, constructorii si arhitectii marilor catedrale si el palatelor cele mai impunatoare ale Europei au primit numeroase privilegii: scutiri de taxe, permis ede libera trecere, tribunale speciale. Protectorii si comandatarii principali ai lor au fost, in principal, Templierii.Trecerea de la operativ la speculativ s-a facut firesc, ordinul initiatic prelund din concretetea construirii templului, ca o casa a Domnului si imaginand in planul spiritual o constructie a unei lumi mai bune, mai aproape de cea Initila. Astfel, prin munca, slefuire individuala se putea ajunge la finalizarea unui Templu ideal universal si infinit.Dupa condamnarea Templierilor in 1314, multi urmasi ai ordinului condus de Jacques de Molay au gasit adapost in breasla si au influentat fara doar si poate „filosofia, mistica si politica” a ceea ce va deveni, ulterior Francmasoneria. Urme ale esoterismului templier sunt vizibile in riturile de perfectionare, mai ales in „Ritul Scotian, Antic si Acceptat”. Organizarea speculativa a avut loc in Anglia, unde „constructorii” formau grupari influente si bogate, beneficiind de protectia si binevointa suveranilor. Membrilor accepati si trecuti printr-o initiere l-i se cerea sa pastreze secretul asupra ritului si respectarea „landmarks-urilor” (set de reguli si articole esentiale ale ordinului) Cand, spre sfarsitul sec al XVI-lea, criza economica si tulburarea ordinii politice au imputinat comenzile adresate „constructorilor”, maestrii ordinului au acceptat sa initieze si „frati” care nu erau de meserie! O influenta covarsitoare la primirea in breasla a masonilor acceptati, au rozacrucienii lui Robert Fludd. Discipolul sau, alchimistul Elias Ashmole (1617-1692) fuusese admis ca frate acceptat si si-a infiintat o loja din care faceau parte ilustrii teologi, savanti, astrologi, alchimisti, mistici, dar si aristocrati cu „greutate” la Curte. Scopul lor a fost „Construirea Casei lui Solomon, templu ideal al artelor si stiintelor”. Foarte curand, rozacrucienii au modificat si imbogatit ritualurile de initiere in francmasonerie. Initial, „breasla cioplitorilor in piatra”, nu avea decat un grad- calfa! Ucenicii nu faceau parte din „fratie”, iar maestrul nu era decat o calfa a carei indatorie era conducerea unui santier! Dupa ce rozacrucienii au devenit „inima si motorul” masoneriei speculative au aparut alte doua grade: ucenic – aspirant binevoitor dar aflat in negura ignorantei si a necunoasterii si maestru la a carei initiere se punea in scena mitul lui Hiram care era seful santierului Templului lui Solomon, iar simbolic devenea cel care punea in practica planul Marelui Arhitect, constructorul sef al Templului Ideal, al Ierusalimului Ceresc pe Pamant. Ulterior au aparut si alte trepte initiatice care au preluat simbolismul ordinelor cavaleresti, mai ales pe cel al Templierilor care isi gasisera refugiul in Scotia sub protectoratul regelui Robert I, primul monarh independent recunosctut de Anglia. Desi ostilitatea dintre catolici si protesatnti capata adeseori caractere belicoase, in noua masonerie speculativa isi puteau gasi loc „fratii” indiferent de cult. Pe 24 iunie 1717, patru loji din Londra se unesc in Marea Loja. „Constitutiile” sale plasmuite de Andersen, au fost publicate in 1723 si au devenit carta majoritatii lojelor din lumea intreaga. Pastrand doar trei grade de initiere: ucenic, calfa si maestru, Andersen isi imparte textele in doua directii principale: istoria fabuloasa a ordinului „Masonry” de la inceputul lumii si pana la sfarsitul ei si ratiunea de a fi a acestei societati in care „fratii” practica „religia cu care toti oamenii sunt de acord”. Principalele virtuti ale masonului, erau: dragostea frateasca „care este temelia si cheia de bolta a Templului, dar si cimentul si gloria acestei vechi fratii!” Astfel, masoneria isi deschidea portile tuturor celor care credeau in Dumnezeu, indifernet de forma religiei practicate, care doreau sa serveasca si sa ajute la construirea unei lumi bazate pe morala, dreptate si iubire frateasca.
Dupa victoria lui Wilhem de Orania miscarea care a urmarit transformarea francmasoneriei intr-o institurie filantropica si loiala suveranului, a castigat din ce in ce mai mult teren, astfel incat Marea Loja s-a alipit firesc de famila regala dvenind la nivelul cel mai inalt „un grup de gentlemani aflati in slujba Coroanei.”
Gradele superioare, lasate oficial deoparte, au fost pastrate in lojile partizane dinastiei Stuart, invinse de a Doua Revolutie (1668). Dupa victoria definitiva asupra iacobitilor, cand „catolicismul a apus in Marea Britanie”, Marea Loja si-a impus programa, la care au aderat ulterior toate lojile masonice din lume, chiar spunandu-se ca regularitatea unei loji este data de recunoasterea „Lojei Mama” de la Londra, insa inaltele grade pline de simbolism, magie si ezoterism au reusit sa se impuna ca „o universitate masonica” si reunite sub numele de francmasonerie scotiana si-au ocupat locul definitiv in „aceasta fratie a liberatatii si tolerantei umane”.

Masoneria in Franta si expansiunea gradelor inalte.

Aceasta societate initiatica patrunde in Franta in 1730 si cunoscand o rapida inflorire devine curand o pepiniera a desavarsirii umanismului la care adera atata aristocratii cat si burghezii maguliti ca pot fi astfel „la fel de nobili ca cei cu sange albastru”. In ciuda ostilitatii bisercii catolice care nu privea cu ochi buni „acest cal troian al protestantismului britanic”, concretizat chiar de o bula papala data de Clement al XII-lea, in 1738, parlamentul si justitia regala nu se constituie in adversarii masoneriei. Insa francmasoneria franceza se va confrunta cu o profunda criza morala. Desii numarul adeptilor crestea necontenit, calitatea morala si mistica a „fratilor” lasa de dorit, multi dintre ei fiind interesati doar de petrecerile care incheiaiu sesiunile lojelor. Vocea cea mai autorizata care a combatut „mediocritatea in care risca sa se cufunde acest inalt ordin” i-a apartinut cavalerului Michel de Ramsay. Nascut in Scotia, influentat de „rafinamentul simbolismului cavaleresc si mai ales de profunzimea si lumina invataturilor Ordinului Templului transmis prin Charta Transmisionis, redactata de urmasul lui Jacques de Molay, Marcus Larmenius, a incercat sa promoveze initial un proiect de reforma in masoneria engleza. Fiind insa catolic, Ramsay nu a fost acceptat de Marea Loja adanc influentata de protestantii invingatori. Astfel ca el s-a hotarat sa se intalneasca cu „fratii” francezi. In 1736 a rostit un discurs inflacarat care a readus in prim plan, „Univesitatea Masonica, adica gradele inalte. Iata ce spunea cavalerul Ramsay: „Telul nostru unic este reuniunea spiritelor si a inimilor pentru a le face sa fie mai bune si formarea de-a lungul timpului a unei natiuni spirituale in care, fara derogarea de la diversele sarcini impuse de diferenta dintre state, se va crea un popor nou, care, tinand de mai multe naturi, le va cimenta oarecum pe toate prin liantii virtutii, stiintei si prin cunoasterea planului lui Dumnezeu pentru oameni”. In cea de-a doua parte a discursului, el a vorbit despre diferitele ordine cavaleresti, initiatice si conectate la vointa lui Dumnezeu pe pamant, fapt ce a condus la o rapida asimilare a doctrinelor inalte ale francmasonerie scotiene.
Dupa 1740 s-au dezvoltat gradele inalte, dezavoate de „masoneria albastra” tributara crezului ca sunt suficiente gradele „operative”: ucenic, calfa, maestru. Scopul initierii prin mai multe grade era redescoperirea „cuvantului pierdut”, numele secret soptit de Dumnezeu creatiei sale in momentul nasterii omului „ dupa chipul si asemanarea Sa”. Prelund ezoterismul cavalerilor templieri si mistica christica a rozacrucienilor francmasonii scotieni au perfectionat Ritul Scotian Antic si Acceptat in 1762. Insa masoneria a fost modelata si de alte curente de gandire instituind ritualuri speciale, grade diferite si ierarhii specifice: Ritul de York, Ritul Scotian Rectificat,etc.
In 1773 s-a infiinta Marele Orient, care a reunit majoritatea lojilor primului grad, iar inaltele grade ale masoneriei scotiene s-au unificat intr-un Consiliu Suprem, care recunoscand primele trei grade ale masoneriei albastre, adauga prin riturile de perfectionare alte 30 de grade. Masoneria se adminstreaza independent indiferent de teritoriu unde se organizeaza cu conditia sa fie regulara, adica recunoscuta de Marea Loja, astfel Marile Loji nationale respecta ordinea politica statelor insa principial exista o singura Francmasonerie Universala pentru ca oamnenii indiferent de nationalitate apartin aceluiasi popor-umanitatea. In unele tari exista mai multe Mari Loji formand obedinte diferite.
Loja de forma dreptunghiulara reprezinta calea care duce de la Occident spre Orient, adica inspre Rasarit, spre Lumina. Intrarea este localizata in Occident, sediul Venerabilul in Orient, partea dreapta in sud, partea stanga in nord. Plafonul templului, in forma de bolta reprezinta cerul instelat. Loja este ilustararea cosmosului: „Lungimea Templului merge de la Occident la Orient, latimea de la septetrion la sud, inaltimea de la nadir la zenit”
Concluzia la care ajunge adeptul trecand prin initierile succesive este urmatoarea: „fiind o piatra bruta, primind lumina care-l transforma in ucenic, muncind si intelegand, devine calfa, pentru ca mai apoi slefuindu-se prin vointa sa ajunga maestru, adica o piatra cubica, taiata in mod armonios ca sa se poata integra armonios in Marea Constructie care este Templul lui Dumnezeu pe Pamant. Intr-un anumit sens, Francmasoneria urmareste principiile alchimiei spirituale. Profanul este materia prima. In cabinetul de reflectie se afla o masa, un taburet, un pupitru, un vas cu apa, paine, doua cupe, una plina cu sulf, ata cu sare. Peretii acestei camarute zugravite in negru sunt plini de simboluri: o coasa, o clepsidra, un cocos si cuvantul V.I.T.R.I.O.L. Candidatul inchis in acest mormant trebuie sa constietizeze ca trebuie sa isi omaore in el toate imperfectiunile, trebuie sa se lepede de intuneric ca mai apoi sa renasca intr-o Lumina Noua s ase transforme din Cupru in Aur! Ca intr-un cuptor alchimic candidatul traieste in prima initiere conditia primordiala a oricarei generari: „ Intunericul se ingroasa, negrul putrefactiei, apoii zorii se ivesc (Piatra la Alb) pentru ca flacara sa izbugneasca in toata forta si splendoarea sa (Piatra la Rosu). Cocosul este reprezentarea antica a lui Mercur,avem deja sarea si sulful iar cuvantul V.I.T.R.I.O.L este prescurtarea crezului alchimic: Visita Interiora Terae Rectificando Invenies Occultum Lapidem („Viziteaza interiorul pamantului si prin rectificare vei gasi piatra ascunsa”) Initierea continua prin „despuierea profanului de toate metalele sale”, intrucat tot ce insemana metal, cutit, bani, bijuterii sunt accesorii artificiale adugate starii naturale, apoi i se dezveleste pieptul ca semn de sinceritate si loialitate si gamba dreapta ca simbol al umilintei, i se scoate gheata stanga ca semn al respectului si i se trece in jurul gatului un lat care arata precaritatea legaturilor acestuia cu lumea profana.
Apoi, candidatul trebuie sa raspund in scris la trei intrebari:

Ce-i datoreaza omul lui Dumnezeu?
Ce-si datoreaza omul siesi?
Ce le datoreaza omul celorlati?

Urmeaza scrierea propriului testament, profanul este legat la ochi pana cand va primi lumina. La sfarsitul probelor neofitul isi va scrie juramantul in numele Marelui Arhitect si apoi ii va da foc ca o pecteluire asupra celor patru elemente constitutive ale universului mare si mic:

Pamant-hartie
Apa-cerneala
Aer- Rostirea juramamntului
Foc-arderea hartiei

In momentul primirii luminii masonice, cand neofitului i se dezleaga legatura de pe ochi, ceilati initiati isi indreapta spadele stralucitoiare spre inima lui in scopul de a concentra toate energiile benefice spre noul lor frate. In initierea la gradul de maestru, candidatul retraieste simbolic legenda lui Hiram intr-o psiho-drama care il leaga misterios de personajul biblic. Dupa unii exegeti ai masoneriei, acest ritual a fost introdus de catre rozacrucieni prin secolul al XVII-lea. El este „ranit” de rigla, apoi de „echer” si in cele din urma „ucis” cu ciocanul d elemn cu doua capete. Dupa moarte si descompunere Hiram-candidatul reinvie. Intelesurile acestei parabole sunt pe de-o parte lupta intre rau si bine, eroul invins de o putere malefica invie apoi transfigurat si glorios. Pe de alta parte psihodrama contine si o legenda astronomica. Hiram este Osiris, Soarele, planta care i-a crescut pe mormant, Acacia reprezinta vegetatia reinnoita prin puterea lui Ra. Natura, Isis este parasita de sotul ei, Soarele coborat in mormant. Masonii isi mai spun si „copiii vaduvei” in periada in care nopatea e mai lunga decat ziua si „copiii luminii”, cand Osiris revine la viata.Asadar masonii sunt si copiii tenebrelor dar si ai luminii, insa se manifesta doar ca adevarati fii ai Soarelui Binefacator. Poate cea mai profund interpretare este cea alchimica. Moartea lui Hiram, purefactia este indispensabila materiei prime pentru a transcede. Cei trei breslasi invidiosi care-l ranesc si ucid pe Hiram, de fapt il elibereaza de planurile profane ale fizicului, mentalului si materialului, el inviind in lumea eterna a addevarului, devenind cu adevarat Maestru. Pentru masoni, moartea lui Hiram, Osiris sau Iisus nu reprezinta distrugerea fiintei ci reinnoirea ei, metamorfoza prin care omul „sacrifindu-si umanul il descopera de Dumnezeul din el!”
J. Boucher scrie: „Patria masonului este Pamantul intreg si nu numai locul unde s-a nascut, sau colectivitatea unde s-a dezvoltat”, iar dupa „Constitutiile lui Andersen, masoneria se supune unei singure religii – cea in care se inteleg toti oamenii, iar bunii masoni ”isi traiesc viata sub acelasi cer, pe acelasi pamant in care toti oamenii sunt frati si fii aceluiasi Mare Dumnezeu”. Iar O.Wirth spune: „Nu veti afla in masonerie decat ce veti fi aflat in voi insiva!”
Avand in constiinte exemplele lui Iisus, Osiris sau Jaques de Molay, masonii de grad inalt invata ca binefacatorii omenirii sunt primii pe care omenirea ii va sacrifica!

Societatile secrete ale Renasterii

Marea doctrina esoterica si initiatica a Rozacrucienilor

I. Istoric:

Traditia ordinului vorbeste despre descoperirea mormantului unui nobil german Christian Rosenkreutz, care ar fi trait intre 1378 si 1485, despre care se presupune ca ar fi fost initiat in mistere de intelepti musulmani, pe cand se afla in orient. Cei care au gasit lacasul au fost mirati sa decopere pe langa trupul maestrului, oglinzi, clopotei, lampi aprinse (care nu se sting niciodata) si masini care cantau si vorbeau. Primind denumirea simbolica de Chretien Rose-Croix (crestin al trandafirului pe cruce), ordinul isi face exprima public existenta intre 1614 - 1615 prin trei carti care au circulat si influnetat gandirea esoterica in Europa, dar si in Lumea Noua: „Reforma universala”, Nasterea Fraternitatii Roza-Crucii” si „Confesiunea Fraternitatii”.
In ciuda vehementei prin care Biserica Romei ii persecuta pe toti cei care se abateau de la dogmele impuse de Constantin cel Mare, initiatii diferitelor ordine calatoreau, se intalneau si descopereau elemntele care unesc oamenii sub acelasi cer, pe acelasi pamant, intelegand ca Dumnezeu este Unul si Acelasi pentru toti copiii pamantului, deveniti, asadar frati. Astfele unul dintre parintii esoterismului, Paracelsus a putut afirma ca „Dumnezeu va ingadui sa se faca o descoperire de o mai mare importanta si care trebuie sa raman secreta pana la aparitia lui Ilie Artistul...si acesta este adevarul, nu exista nimic ascuns si care sa trebuiasca sa fie descoperit;din acest motiv, dupa mine va veni o fiinta minunata, care inca nu s-a nascut si care va dezvalui multe lucruri.” Intelesul tainic al frazei este tradus de Jean-Valentin Andreae ca insemnand ca adevarul transmis de Dumnezeu va fi inteles de o fiinta colectiva, care renuntand la pacatele egoismului, intolerantei, vanitatii si lacomiei, va actiona spre construirea, aici pe pamant a unei lumi mai bune bazata pe dreptate si iubire! In 1598, alchimistul Studion infiinteaza la Nurenberg Militia Crucifera Evanghelica, ordin cavaleresc rozacrucian care anunta reforma generala a pamantului, ruparea de lumea veche si nasterea societatii conduse de singurul imparat al oamenilor Iisus Christos. Hranindu-si doctrinele din invataturile lui Paracelsus, intelegand viziunea unitara a lui Hermes Mercurius Trismegistos, care spunea in Tabla de Smarald: „Ce e deasupra e la fel cu ce e dedesubt, iar e e dedesupt e la fel cu ce e deasupra, pentru a implini miracolul unui singur lucru”, rozacrucienii au amestecat armonios ocultismul musulman cu teozofiile Alumbrados (iluminatii spanioli) pentru a crea acea pansofie (cunoastere universala). Simbolul ordinului il reprezinta un trandafir rosu fixat in centrul unei cruci tot de culoarea rosie, caci ea a fost botezata in sangele mistic si divin al lui Hrsitos. Dupa unii exegeti ai ordinului, Crucea reprezinta intelepciunea si cunoasterea, iar trandafirul (rosa) simbolizeaza purificarea, ascetismul prin care omul se transforma din pacatos in desavarsit, piatra filosofala a alchimistilor care reprezinta trecerea de la muritor la vesnic! Altii cercetatori adauga o noua dimensiune aratand ca principiul masculin simbolizat de cruce se uneste mistic cu cel feminin, ilustrat de roza, iar din casatoria lor tainica se naste si renaste etern viata universului.

II. Expansiune:

Ordinul a capatat grandoare si influenta in tara de origine Germania unde reprezentantii cei mai ilustrii Andreae , Mynsicht ( Madathanus), Gutman si Michel Maier, Jacob Boehme si altii au conturat o filosofie, dar si o posibila teologie a unitatii omenirii in fata aceluiasi Tata, prin invataturile primite de la Fiul Iisus, fratele cel mare al nostru. Curentul de gandire ajunge repede in Cehia, unde parintele Comenius pleda pentru: „un Templu al intelepciunii dupa principiile, regulile si legile Merelui Arhitect, Dumnezeu insusi”, apoi in Olanda, locul unde libertatea de gandire nu cunoastea oprelisti, nici vicisitudini, pentru a gasi in Anglia locul desavarsirii sale, cu ajutorul medicului Robert Fludd (1574-1673). Calatorind prin toata Europa, Fludd asimileaza esoterismul diferitelor ordine initiatice, iar in 1650 devine Marele Maestru al ramurii britanice roza-cruciene. Pe la jumatatea sec. Al XVII-lea, rozacrucienii sunt acceptati in breslele masonice, ei devenind constructorii templului invizibil al lui Dumnezeu pe pamant. Din unirea esoterismului „zidarilor” care isi extrageau doctrinele pe o filiera neintrerupta de la insasi initiatii egipteni, trecand prin iudaism si crestinismul gnostic, cu teo-filosofia rozacrucienilor care credeau ca daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si daca suntem guvernati intru perfectiune de fratele nostru mai mare Iisus Hristos, atunci trebuie sa aducem regatul Adevarului si al Dreptatii pe pamant, s-a nascut o noua societate initiatica.

III. Rituri de initiere, doctrine si scopuri:

Inca de la infiintare, rozacrucienii au practicat sistemul „superiorilor necunoascuti”.Acestia, spre deosebire de restul mebrilor, ajunsesera la desavarsire, puteau pastra nealterata traditia ordinului, si nu erau constransi de legile materiei, astfel inat putea calatori nestingheriti in universurile paralele.Nu se cunosc prea multe despre treptele initierii in ordin, cu siguranta ele au fost preluate si desavasite de masoni in riturile de perfectionare, insa se poate spune cu certitudine ca ei considerau accederea la Perfectiune, pe drumul Mantuitorului iisus Hristos din Nazareth: Curajul leului, blandetea mielului, si sacrificiul pelicanului care isi sparge pieptul cu ciocul pentru a-si hrani puii. Vulturul bicefal, ar putea fi un simbol roza-crucian ilustrand dublul caracter al puterii: activ-pasiv, stiintific-religios, Dumnezeu in cer, Dumnezeu pe pamant! Din cercetarea operelor lui Robert Fludd, dar si din lucrarile alchimice ale lui Boehme, Paracelsus sau Agrippa se poate gasi o definitie globala a conceptelor roza-cruciene organizat intr-un sistem teozofic influentat de hermetism, kabbala, neoplatonicism, gnoza. Poate Renasterea n-ar fi fost capabila sa puna capat unui Ev mediu intunecat si sangeros, daca ideile unor Campanella din „Cetatea Soarelui”, sau Francis Bacon din „ Noua Atlantida” , ambii profund impregnati de esoterismul roza-crucian, nu ar fi circulat in aproape toate colturile lumii crestine, si nu numai! Pentru roza-crucieni este absolut necesara declansrea reformei universale, religioase si sociale: „Hristos traieste in om, el il patrunde cu totul si el este o piatra vie a acestei stanci spirituale, cuvintele Mantuitorului aplicandu-se omenirii in general; asa se va construi templul, cel al lui Moise si cel al lui Solomon, reprezentand niste schite ale acestuia. Cand Templul va fi consfintit, pietrele sale moarte, vor deveni vii, metalul impur va deveni aur curat si omul isi va recapata inocenta si desavarsirea lumii pe care a pierdut-o lasandu-se ispitit!”. Si astazi este pastrata credinta in „superiorii necunoscuti”, care au absolvit moartea si judecata, fiind desavarsiti, vin si vegheaza asupra constructiei unei lumi mai bune, dupa Planul Marelui Arhitect Universal. Unii cerecetatori nominalizandu-i pe Caligostro si contele de Saint- Germain, ca facand parte dintre ei.Fara doar si poate, Ordinul Roza-Crucian a influenatat riturile de perfectiune din masonerie, mai ales pe cel scotian, insa el a continuat sa existe si independent sub diferite forme, dintre care cele mai cunoscute sunt: Ordinul Vechi si Mistic al Rozacrucii, infiintat de H.Spencer Lewis (A.M.O.R.C.), Ordinul Kabbalistic al Rozacrucii, al lui S. De Guaita, Rozacrucea Catoloica, fratie infiintata de Peladan, Rozacrucian Fellowship al lui M. Handel si Ordinul Martinist de adanca inspiratie rozacruciana reabilitat de catre Papus (Gerard Encausse)

Societatile initiatice in Evul Mediu

Context:

- Papalitatea incepe un razboi total impotriva ereziilor.
- Se organizeaza breselele mestesugaresti
- Cruciadele purtate in Orient permit asimilarea esoterismului ortodox, ebraic si arab de catre spiritele occidentale ( kabbala, hermetism, traditii gnostice)
- Diferitele ordine cavalaresti si monahale dezvolta si slefuiesc dogme si doctrine heterodoxe.

Ghildele ( corporatiile mestesugaresti). Poate cea mai elaborata este cea a contructorilor de catedrale, adeptii artei regale, breasla arhitectilor si zidarilor. Mostenitorii initierilor din antichitatea egipteana si cea greceasca, acestia invatau de-a lungul celor trei grade de initiere: ucenic, calfa si maestru constructor, secrete geometriei pitagoreicene, dar si ale magiei hermetice ilustrate in rozetele catedralelor (simbol feminin) si de pentaclele utilizate de alchimisti si adepti ai Inaltei Magii. Fiecare breasla are semne particulare de recunoastere, iar constructorii se bucura de libera trecere in intraga europa,fiind singurii care stiau secretul construirii catedralelor si al palatelor. Unele traditii spun ca aceasta cunoastere a fost transmisa prin initiere de-a lungul secolelor de catre insusi Hiram, constructorul Templului din Ierusalim.

Crestinismul Graalului. Exista trei categorii de exegeti ai Sf. Graal. Primii, studiind toate legendele medievale centrate in jurul credintei ca Iosif din Arimateea a strans intr-un pocal sangele si apa scurse din trupul rastignit al lui Iisus Hristos din Nazareth, in acelasi vas sacru folosit de apostoli la Cina cea de Taina pentru a sorbi vinul simbolizand sangele Mantuitorului si adus ulterior supliciului in Brittania, spun ca acesta reprezinta simbolul cautarii intelepciunii pierdute. Regele Artur si cei doiseprezece cavaleri ai Mesei Rotunde sunt pastratorii acestui depozitar al Cunoasterii Divine. Se mai spune ca aceasta cupa e fost facuta de ingeri din smaraldul cazut de pe fruntea Arhanghelului „cazut”, Lucifer si predat spre pastrare lui Adam. Dupa pierderea Lumii Initiale de catre Adam si Eva in urma muscarii din Marul Cunoasterii Binelui si Raului Intelepciunea Graalului a fost pierduta, iar misiunea Cavalerilor este de a reda umanitatii splendoarea exprimarii Cuvantului lui Dumnezeu. Al doilea punct de vedere le aprtine celor care cred ca, de fapt, Sfantul Graal inseamna Sang Royale, ceea ce inseamna ca acesta reprezinta linia mostenirii sangelui Regelui Lumii, Iisus Hristos, casatorit cu Maria Magdalena, iar rolul celor care l-au regasit este de a apara si proteja acest Adevar atat de tulburator pentru comunitatiile de crestini ai Dogmei Bisericii Romane. Exista si opinia potrivit careia Graalul reprezinta un ordin initiatic ocult, Masenia Sf. Graal, infiintat de catre Titurel, in Galia la hotarele Spaniei.Aceasta constructie misterioasa este condusa de magul Merlin, initiat in constructia Templului din Ierusalim, ca simbol al regatului lui Dumnezeu pe pamant, de insusi Iosif din Arimateea. Ordinul devine o fratie ascetica, amintind de esenieni, care isi propune dezvaluirea Cunoasterii Planului Divin prin initierea celor care ajunsi la un nivel de desavarsire spirituala, pot intelege marile mistere ale lumii si ale universului.

Catarii (Cei puri), numiti si albiginezi se opun traditiei dogmei catolice atragandu-si mania papalitatii si sfarsesc prin a fi exterminati. Isi concep doctrinele mistice pe opozitia celor doua Principii, ale Binelui si Raului. Conform doctrinelor lor, ei priveau universul vizibil, lumea pamanteana, ca pe o expresie a creatiei Raului, generat de un demiurg aflat in opozitie cu Creatorul Luminii, astfel ei condamnau casatoria, procreatia, viata sociala pentru ca in trup era intemnitata spiritul venit de lumea Primordiala. Catarii se structurau in doua categorii: desavarsitii si auditorii. Pentru ei pamantul ii apartinea lui Satan. Aici e iadul, iar omul nu s epoate elibera decat prin desavarsire si asceza. Moartea ii aduce pe oamnei la Judecata de Apoi, iar daca constiinta lor a fost eliberata din chingile inselatorului, ajungeau in Perfectiunea Principiului, daca nu, urmau sa se se reintrupeze pe pamant pentru a continua lupta cu Raul. Riturile de initiere urmareau descatusarea spiritului din materie, cunoasterea universului adevaratului Dumnezeu care domneste in invizibil. Au existat si devieri sau abuzuri le la acest concept, unii catari dorind sa cunoasca brusc trezirea. Posteau pana cand mureau de foame, numind procedeul endura. Existau semne de recunoastere, parole si o doctrina astrologica condamnate vehement de Biserica Romei. Dupa cruciadele impotriva lor, care au destramat organizatia, trubadurii au reusit , prin stiinta lor vesele, prin cantece si piese de teatru s atransmita incifrat mesajele catarilor sau albigenzilor, inseland vigilenta inchizitiei.

Templierii. Ezoterismul lor ramane enigmatic pana in ziua de azi. Ordin monahal si militar, infiintat in 1117 pentru a proteja pelerinii de pe pamantul sfant, respecatand regulile Sfantului Bernard, cavalerii s-au remarcat in luptele cu sarazinii. Priviti ca un ordin de elita pus in slujba papalitatii, templerii au ajuns sa domine Europa inventand primul sistem bancar si ocupandu-se cu inaltarea monumentalelor catedrale. In parcursul lor prin tarile ocupate de musulmani, retrasi in Siria dupa cucerirea Ierusalimului de catre Saladin, acesti minunati cavaleri au inteles ca armonia vietii poate fi atinsa prin fratietate si prin descoperirea lucrurilor care unesc semenii si nu prin cele care ii despart, astfel au incheiat pacte durabile si secrete cu unii musulmani luminati, care credeau acelasi lucru. De la ismaeliti, au preluat cateva doctrine gnostice, poate si simbolul lui Baphomet (inspiratia spiritului), sau dupa unele interpretari, Baphomet era insusi Mahomed. Ocultismul lor profund religios se baza pe intelegerea principiilor universale care se concretizeaza prin impreunarea celor doua energii fundamnetale: masculin si feminin. Prin unira lor, Androginul facea capabila reintegrarea lumii in dimensiunea initiala, cea a raiului pierdut. Sunt teorii care sustin ca Templierii au fost singurii capabili sa transmita valorile crestinismului pur si musulmanilor, care il respecta pe Iisus Hristos ca pe cel mai mare profet al Lumii, mai mare ca insusi Mahomed. Alti exegeti ai Ordinului considera ca templierii doreau sa redea rolul in creatie atribuit femeii, Eva primordiala rascumparata prin credinta si fervoarea Mariei Magdalena. (Oare de ce se numeste catedrala din Paris Notre Damme- doamna noastra?). Frustrat ca fost respins de la accederea in ordin, dator si plin de invidie, regele Filip cel Frumos, instrumenteaza cu ajutorul plapandului papa Clement al V-lea un proces injust prin care confisca toate bunurile templierilor si condamna la moarte prin rug pe Marele Maestru Jacques de Molay si pe alti inalti ofiteri, in 1314. Dupa 700 de ani de la suprimarea Ordinului Templului, Vaticanul a publicat o carte unde sunt prezentate documente ale asa-zisului proces al templierilor. Publicarea cartii a fost insa pregatita de Vatican nu cu mult timp in urma, când a oferit publicului larg pe site-ul sau un pergament al Papei Clement al V-lea din anul 1308 prin care acesta absolvea de orice vina pe liderii Ordinului. Acum, Sfântul Scaun ofera pasionatilor de istorie si cercetatorilor mai multe documente în cadrul unui volum de 300 de pagini, intitulat “Processus contra Templarios”.

Dante Aligheri-cel mai mare initiat al Evului Mediu. Unul dintre Marii Maestrii ai societatii secrete de filiatie templiera, Fede Santa, Dante transpune in „Divina Comedie” alegoriile metafizice ale doctrinei dobandirii nemuririi prin initieri succesive. Infernul reprezinta lumea profana, Purgatoriul, probele initiatice,iar Cerul este regatul desavarsitilor care au inteles ca viata eterna este nascuta de intelepciune si dragoste. In opera sa capitala, Dante introduce si amesteca admirabil doctrine pagane, gnostice, catare, arabe, hermetice, dar si crestine asa cum au fost ele transmise in primele secole, pana la oficilizarea acestei religii de catre Constantin cel Mare. Se intalnesc simboluri care vor fi preluate apoi de alte societati secrete: Trandafirul, Crucea, Vulturul, Scara celor sapte arte liberale, pelicanul care isi sparge pieptul cu ciocul pentru a-si hranii puii. Pentru adeptii acestei fratietati de inspiratie templiera, Iisus Hristos reprezinta Mantuitorul omenirii si modelul absolut al desavarsirii la care trebuie sa tinda toti oamenii care doresc viata vejnica.

Kabbala si Alchimia. Cu toate persecutiile sangeroase ale Inchizitiei, evul mediu cunoaste inflorirea diverselor traditii printre care si cele iudaice. Rabinii se regrupa in scoli inchise pentru a studia si practica o foarte profunda teosofie a Lumii de sus si a Lumii de jos, a macro si micro cosmosului. Exista Kabbala practica: depozitara tuturor cunostintelor magice, ritualurilor si initierilor care conduc practicantul la dobandirea extazului cunoasterii lui Dumnezeu. Cea mai cunoscuta este insa Kabbala speculativa, care va avea o influenta covarsitoare asupra europenilor renasterii. Aici se interpreteaza alegoric textele sacre, printr-o tehnica speciala de permutare a literelor. Prin aceasta arta sacra, kabbalistii patrund marile mistere ale Creatiei: Maasseh Bereschit – Istoria Genezei; Maaseh Merkabah – Istoria Carului Ceresc. In minunata lor opera de descifare a semnelor pe care Dumnezeu le lasa in permanenta la indemana celor care il cauta cu adevarat, kabbalistii se bazau pe interpreatarea cartilor Sepher Yetsira - Cartea Formarii si Sepher-ha-Zohar – Cartea Splendorii. Pentru ei intraga creatie este manifestarea in zece expresii a lui Dumnezeu care include invizibilul si vizibilul intr-o unica imparatie formata din doua regate:

Vrajitoria. Evul mediu a cunoscut din plin organizarea secreta a vrajitorilor si vrajitoarelor care isi celebrau ritualurile la date fixe, fiind inspirati din ancestrale forme de raportare la Natura si la Dumnezeu. Paganismul traditional mostenit de-alungul genaratilor in comunitatile rurale, mai ales, si nedenaturate de crestinarea fortata isi facea simtit modelul de gandire in cele doua curente vrajitoresti: Magia alba, inchinata lui Dumnezeu, si Magia neagra, dedicata Diavolului. Scopul major al practicilor vrajitoresti era asigurarea unui pact de colaborare cu fortele invizibile pentru mentinerea unui echilibru intre cele doua principii care se izbesc iremediabil si care cer de fieacre data un pret de la oameni. Binele iti cere sacrificiul pentru dobandirea nemuririi, iar raul iti cere semnarea pactului care il neaga pe Hristos pentru a dobandi puterea absoluta in viata aceasta.

Societatile initiatice in epoca primitiva

Initierea comuna tuturor membrilor tribului.

Riturile de trecere marcheaza mutatia brusca de la copilarie la varsta adulta. Tinerii sunt supusi unor ceremonii publice marcate de dramatism (tatuaje, mutilari ritualice,etc.) survenite dupa un post alimentar sever. Nauciti si speriati, aflati intr-o stare aproape hipnotica, tinerii primesc credintele fundamenatle ale tribului. Dupa initierea brutala, ei sunt apoi primiti cu bucurie in randul adultilor si primesc privilegiile omului matur. In unele triburi ei chiar participa la prima noapte de dragoste, fumeaza plante halucinogene si isi intemiaza propria familie.

Initierea secreta

Exista confrerii ale vrajitorilor si vracilor care dobandesc cunoasterea magica a fenomenelor naturale si supranaturale, prin riualuri secrete, in care samanul isi alege un discipol pe care il initiaza prin ceremonii adeseori sangeroase si pline de incercari psiho-fizice.

Societatile initiatice in antichitate

Religia egipteana, caracter profund esoteric

In Egiptul antic templul avea o functie deosebita fata de ulterioarele lacase de cult. Cei care nu faceau parte din sacerdotiu nu aveau acces in sanctuarul zeului sau al zeitei, spatiu destinat exclusiv preotilor. Multimea putea patrunde pentru a lasa ofrande divinitatilor doar in hipostila, curtea coloanelor. Incaperea urmatoare, sanctuarul era un spatiu destinat doar colegiilor sacerdotale, singurele depozitare ale simbolurilor, doctrinelor si riturilor. Aici se desfasura un ritual de initiere a preotului in mistere, pornind de la un mit central: Osiris, ale carui moarte si inviere simbolizau cadenta si ritmul anotimpurilor. Osiris, are un caracter bivalent, este zeu, dar si om, iar sotia care era intr-un mod simbolic si sora sa, Isis reprezenta zeita cu toate aspectele feminine din natura si univers. Dusmanul unitatii primordiale dintre Osiris si Isis, cuplu primordial asemenea lui Adam si Eva, este Seth, tot un membru al familiei. Sacrificiul pe care Osiris il face consimtind sa fie rupt in bucati de catre Seth il glorifica pe om transformandu-l in zeu (adica dobandeste accesul unei cunoasteri extinse, stapanind misterele si supunand fortele dinamice) Isis prin capacitatile ei magice il invie pe Osiris simbolizand trinitatea primordiala a fiintei. Viata-Moarte-Renastere. Initiatul invata ca dupa moarte omul putea deveni un alt Osiris dobandind viata vesnica. Insa el nu trebuia sa astepte moartea naturala, ci intrand in procesul initierii el experimenta o „moarte” simbolica ucigand in el patima umana si trezindu-si esenta divina. A muri pentru a renaste, aceasta este lectia lui Osiris. Initierea suprema in marile mistere era dobandirea cunoasterii zeului-mintii universale Hermes Mercurius Trismegistus, care il invata pe candidat ca in el se afla scanteia Divina, ascunsa de patimile umane intretinute de Seth. Odata dobandita cunoasterea adevarului care ne uneste pe toti intr-o mare fraternitate sub acelasi cer si pe acelasi pamant, initiatului ii revenea misiunea de a armoniza existenta individului cu sursa, a poporului cu legea si a umanitatii cu Providenta.

Fratia alba a esenienilor

Societate initiatica ermetica, fratia eseniana invaluita intr-o discretie absoluta pretindea candidatului o viata desavrasita, prin care sa-l celebreze pe Dumnezeu. Atributele unui esenian erau iubirea, pacea, armoniea si intelegerea tuturor formelor de viata. Modelul existential deosebit de auster in care postul era permanent pleda pentru o deschidere spirituala si culturala universale, spre deosebire de forma rigida si exclusivista a iudeilor. Dupa initiere, fratii invatau ca daca Cerul este lumea principiilor inalte care au generat toate formele existentiale, Pamantul este maica grijulie care hraneste si intretine viata din aceasta dimensiune. Si aici se intalnesc cele doua principii constitutive, purtand numele de Tatal ceresc si Maica Pamanteana. Omul este copilul chemat sa celebreze viata si sa lupte cu patimile care au dus la caderea adamica. Pentru esenieni dezideratul suprem era constructia unei lumi a pacii, libertatii si fraternitatii. (Din Evanghelia Eseniana, descoperita printre manuscrisele de la Marea Moarta reiese ca mantuitorul Iisus Hristos din Nazareth avea cunostiintele initiatice ale grupului).

Cultul lui Dyonisos

Se intalneste in aproximativ toate zonele elenistice fiind celebrat in asociatii secrete prin ritualurin exaltate. Initiatii invatau ca tot ce se naste, moare si renaste, astfel inacat ei sarbatoreau reinvierea formelor de viata de la natura la om. Prin betii colective, orgii sexuale, chiar sacrificii sangeroase, adeptii cultului celebrau impreunarea energiilor masculin-feminine in urma careia se nastea si renastea viata. Societatile se numeau thiase, iar secretele erau pastrate doar penru cei capabil sa inteleaga relatia dintre macro si micro cosmos. Zeii participau alaturi de oameni la constructia lumii. Unul dintre atribute era bucuria manifestata in toate practicile.

Misterele Eleusine

Aveau un caracter oficial si erau consacrate uniunii dintre Cer si Pamant prin casatoria mistica dintre Zeus si zeita Demetra. Initierea se facea prin montarea unor spectacole grandioase incarcate de simbolism. Natura se regenera ciclic din aceasta impreunare. Existau doua categorii de mistere: mici si mari, iar accesul era progresiv, astfel initiatii erau numiti mistii si epoptii.

Orfismul si pitagorismul

Misterele lui Orfeu sunt centrate pe mitul lui Zagreus, care, ca si Dionysos a fost sfartecat si inviat. Cosmogonia este profund inspirata de esoterismul egiptean si hindus. Noaptea zamisleste Oul lumii, ale carui jumatati sunt cerul si pamantul. Din unirea lor se naste Erosul plin de lumina, principiul primordial al vietii! Un loc aparte in initierea orfica il ocupa conceptul de mantuire. Trupul fizic reprezinta o temnita: „Oamenii se trag din titani, nascandu-se din cenusa acestor dusmani ai lui Dumnezeu, trasniti de Zeus insusi ca pedeapsa a crimelor facute; in consecinta, fiinta lor comporta un element rau, acre este desemnat uneori ca pamantesc. Dar ea are si un element divin, sau ceresc deoarece titanii il devorasera pe fiul lui Zeus. Fara a admite formal notiunea de cadere sau de pacat originar, acest dualism reprezinta ideea unei pangariri imprimate speciei umane.” Prin initiere, abstinenta si dobandirea cunoasterii despre natura divina ascunsa in trupul uman, s epoate ajunge la ruperea ciclului incarnarilor in scoala suferintei. Telul orfismului este dobandirea mantuirii ca eliberarea finala din ghearele ciclului viata-moarte! Inspirat de initierile orfice, Pitagora infiinteaza Ordinul Pitagoreic si impune „regula de aur a tacerii”, prin care adeptii invatau puterea imensa a cuvantului. In anumite ocazii, aspirantul acestui ordin initiatic, putea sa taca trei ani de zile pana sa se poata exprima in fata fratiilor sai. Pitagora impartea candidatii in doua categorii de adepti, impusese vegetarianismul ca o forma de respect pentru toate formele de viata cu sange, ca vehicol al energiilor superioare.Studiul de baza in Ordinul Pitagoreic sunt filosofia, studiul comparat al religiilor, matematiciile (in special aritmologia), dar si muzica, poezia ca expresii ale divinului in uman.

Initierea in Imperiul Roman

Primele patru secole de crestinism oficializat in imperiu sunt pline de framanatri si cautari spirituale. Cele doua centre puternice din care se nasc si se contureaza diferite scoli si doctrine esoterice sunt Alexandria si Roma. Religia romana, destul de formalista si concentrata, mai ales in aspectul social si moral al individului devenise nesatisfacatoare pentru cei care cautatu in om o esenta divina. Prin Alexandria, patrund in imperiu culte pagane, orientale: misterele lui Dionysos, Hecate, Cybelei, Serapis, dar mai ales ale lui Isis. Cultul zeitei egiptene va dainui in paralel cu noua religie oficiala a imperiului imprumutandu-i acesteia principii doctrinare importante. De la Plutarh si Apuleius putem patrunde in misterul armoniei, dar si al dihotomiei intre plan si materie, intre spiritul initial si transformarile umane: „ Vejminetele lui Isis sunt vopsite in tot felul de culori pestrite, deoarece se intinde asupra materieicare ia toate formele si sufera tot felul de vicisitudini, de vreme ce este capabila sa devina lumina, bezna, zi, noapte, foc, apa, viata, moarte, inceput si sfarsit.Dar roba lui Osiris nu prezinta nici umbra, nici varietate; ea nu are decat o singura culoare pura-cea a luminii.”Intreaga dezbatere a esoterismului antic, mostenit si preluat, pana astazi incepe de la inscriptia de pe templul lui Isis din Sais: „Sunt cea ce a fost, este sau va fi si nici un muritor nu mi-a ridicat inca valul!”
Roma incepea sa fie penetrata de societatile initiatice grecesti. Apollonius din Tyana, initiat al Ordinului Pitagoreic dezvolta un sistem de elevare spirituala a adeptului prin stiintele secrete: teurgie, ocultism, alchimie, filosofie religioasa. Dupa parcurgerea unor trepte initiatice in care candidatul invata sa comunice cu lumile invizibile si sa inteleaga esenta divina a tot ce exista si nu exista, se ajungea la starea de gratie prin care fatalitatea legilor fizice era invinsa de puterea fara margini a unirii dintre om si Dumnezeu! Pana la inceputul prigonirii ereticilor, pas premergator inchizitiei, in imperiul roman isi gasisera locul cateva curente care aveau sa formeze marea scoala gnostica, eminamente initiatica. Din Persia, Egipt, Grecia, Palestina, apar elemente sincretice care i-au convins pe gnostici ca exista o traditie neintrerupta a descoperirii divinului in uman prin initiere.

Mithra

Religie eminamente solara, adusa in imperiu de catre legionari din Iran, cultul lui Mithra a fost rivalul crestinismului impus de Constantin. Initierea se facea in grote, sanctuare naturale sau artificiale, adeptii aveau semne particulare de recunoastere si se asezau piramidal in sapte grade de dezvoltare:

corb (corax)
ocult (cryptus)
soldat (miles)
leu (leo)
perseu (perseus)
curierul Soarelui (hielodromus)
parinte (pater)

Femeile nu puteau fi initiate, iar probele la care erau supusi adeptii erau foarte severe atat fizic cat mai ales psiho-emeotional. Rugaciunea pe care neofitul i-o adresa lui Mithra era: „Slava tie Doamne, stapan al apei, slava tie, suveran al pamantului, slava tie, print al spiritului! Doamne care te-ai intors la viata, intru in aceasta exaltare si in ea mor, nascut la nasterea care da viata, sunt eliberat in moarte si intru pe calea poruncita de tine, dupa legea pe care ai stabilit-o si dupa sacramentul pe care l-ai instituit. „

Gnoza si maniheismul

Spre deosebire de indemnul la credinta oarba dat enoriasilor de catre Biserica oficiala a Romei, gnosticii puneau cunoasterea ratiunii lui Dumnezeu in lume ca singura cale spre mantuire. Neomogeni, gnosticii isi construisera teosofia pe intelesurile tainice, adresate initiatilor, sau mai degraba iluminatilor din textele Evanghelieie Sf. Ioan, epistolele apostolului Pavel, din Apocalispa tradusa in latina ca Revelatio! Gnosticii credeau ca invataturile lui Iisus Hrsitos nu sunt intelese in adevarata lor natura Dumnezeiasca de catre preotii oficiali ai Romei, credeau in rolul de prim apostol al Marieie Magdalena, bazandu-se pe cultul pagan al constructieie templului din zeu si zeita, masculin si feminin, zi si noapte. Pornind de la fraza :”Eu nu am venit sa stric legea ci s-o implinesc”, unii gnostici nu intelegeau de ce cresinismul roman refuza rolul femeii in dezvoltarea spirituala a fiintei umane. Ei celebrau unirea sacra intre principiul masculin si feminin, iar influentele eseniene venite din iudeea cucerita de romani ii invatatsera ca toleranta, iubirea aproapelui, spiritul de sacrificiu, universalitatea principiului Binelui sunt caile mantuirii. Gnosticii credeau ca Iisus Hristos este principiul unitatii si renasterii omului din pacatul originar. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” sau „Eu sunt Inceputul si sfarsitul. Alfa si Omega!” sunt frazele care ii convinsesera pe gnostici, ca in Principiu toata umanitatea il contine in esenta pe Fiul lui Dumnezeu! Apropo, de unele trepte initiatice, Valentin impartea oamenii in :
hilici ( materialisti care sunt robii iluziei si sclavii propriilor vicii)
psihici ( oameni care se apropie de Lumea Initiala prin faptele bune)
pneumatici sau gnostici (cei care cunosc sursa luminii vietii si inteleg pe deplin Logosul lui Dumnezeu, verbul in actiune!)
O alta particularitate a credintelor gnostice era pozitionarea entitatilor ostile evolutiei umane catre Principiul Creator, si chiar existenta unui Demiurg rau. Iisus Hristos spunea: „Regatul meu nu este din lumea aceasta!” sau „ Il vad pe stapanitorul acestei lumi apropiindu-se”; ori „Nu poti sluji la doi stapani!”
Initiatii aveau semne de recunoastere, foloseau simboluri in exprimarea ideilor. (diagramele, gemele, figuri schematizate, personaje simbolice, de ex. O figura cu cap de cocos, cu bust si brate de om su cu picioare in forma de serpi, care tine un scut intr-o mana si un bici in cealalta, sau uroborus, sarpele care isi devoreaza coada, un barbat si o femeie, soarele si luna, etc...).
Gnosticismul a nascut, chiar o forma de religie inspirata de reformistul iranian Mani. Maniheismul se extinde rapid in occident, in orient, pana in China si Turkestan. Desi devenita o religie cu caracter universal, maniheismul se comporta ca o societate initiatica, iar adeptii se imparteau in doua categorii:

1.auditorii, sau catehumenii.
2. alesii.

Impartirea intre simpli credinciosi si puri va fi preluata mai tarziu de catre alte directii ostile catolicismului roman, ca bogumilii si catarii.

Esoterismul islamic

Coranul, inca de la aparitia sa a impartit lumea musulmana in cel putin trei mari categorii: misticii, ereticii si ortodoxii. Primul grup de exegeti ai revelatiilor lui Mohamed, sufistii, au dezvoltat societati secrete, bazate pe trepte ale initierii, prin intelegerea profunda a perceptelor sutrelor din Coran. Grupati, cu precadere , in Africa de Nord. Maestrul absolut este seicul, care isi are sediul, de obicei pe langa mormantul intemeietorului ordinului. El ii calauzeste pe mokademi, care pleaca prin lume pentru a duce initierea (uerdi), tututror care simt in ei chemarea lui Allah. Unul dintre scopurile grupurilor de sufisti este: „ Afiliatii trebuie sa se straduiasca sa respecte tarika-calea care ii duce, pe etape, la perfectiune, gratie regulilor, practicilor, formulelor si semnelor specifice fiecarei congregatii.” Initiatii constituie Ahl-es-Seleselat (clanul lantului). Prima veriga este arhanghelul Gabriel, acelasi care i-a revelat profetului stiinta adevarului, a doua veriga este fondatorul ordinului, continuind cu toti conducatorii pana in ziua de azi. Uneori, congregatiile pot primi cunoasterea directa a lantului traditiei in urma revelatiei directe a lui Sidi-el-Kadir, profetul Ilie, care asemenea lui Idris (Enoh) a ajuns nemuritor! O alta grupare initiatica are un caracter eretic, fiind infiintata in urma unei schizme. In 863, iranianul Abdalah, fiul lui Maimun, pune in Siria bazele doctrinare ale ismailenilor. Ei adauga fata de Coran, un al saptelea profet al cuvantului: Adam, Noe, Abraham, Moise, Iisus, Mahomed si Ismail, fiul lui Jafar, „stapanul timpului”, sau „capetenia vremurilor”.Initierea se intinde de-alungul a sapte grade succesive ( sau chiar noua la alte grupari ismaelite). Nucleul de forta al ismaelitilor se afla si azi in Pakistan, unde Agha Khan detine puterea spiritului si a timpului.Din acest trunchi s-au nascut ulterior trei directii initiatice foarte influente in intreaga lume musulmana si nu numai.
Asasinii. Numiti initial assacini (paznici ai pamantului sfant) si nu, hashishini (consumatori de hasis), cum eronat au mai fost studiati. Intemeietorul acestui ordin initiatic legendar a fost persanul Hassan-ben-Sabbah, care se considera ultimul imam al ismailenilor de la Rasarit. Cunoascut ca Batranul de pe Munte, acesta a reusit sa impuna in Iran si Siria ordine ale asasinilor foarte puternice structurata ierarhic pe palierul a sapte grade. Esoterismul lor se baza pe unitatea lumii pamantesti cu lumea divina si atribuiau suveranitatii efemere sprijinul guvernatorilor ceresti, in frunte cu mediatorul sfant, Arhanghelul Gabriel, cel care l-a initiat pe Mahomed, transformandu-l in profetul coranului.
Druzii. Ramura ismaeleana initiata de catre egipteanul Hakem si iranianul Hamza aveau ca punct de pornire in elevarea lor interioara, „Cartea Intelepciunii” (Kitab-al- Hikmet): „ Dumnezeu este unul; El s-a aratat oamenilor in diferite randuri intrupandu-se in diferite cicluri evolutive ale pamantului”.Conform credintelor lor, ultima aparitie a Domnului a fost in persoana lui Hakem Biamr Allah, care nu a murit niciodata ci a disparut tocmai pentru a pune la incercarea credinta adeptilor sai si se va intoarce in toata Gloria pentru a conduce Regatul lui Dumnezeu pe intreg pamantul. Numarul oamenilor este mereu acelasi, ceea ce inseamna ca sufletele se incarneaza de-a lungul existentelor temporale pentru a urca sau cobori in incercarea de a se desavarsi asemeni Creatorului. Druzii se impart in:
Jakilii ( razboinicii)
Akilii (cei vechi), singurii acceptati sa desluseasca marile mistere. Pentru a ajunge akil, candidatul trebuia sa reziste tentatiei unei mese copioasa, sa nu bea apa, dupa trei zile petrecute in desert, si sa poata rezista o noapte intraga farmecelor unei cadane. Doar asa isi putea dovedi taria spiritului care invinge ori ce patima omeneasca.
Ansariehii, sau nosairisii numiti uneori si alauiti si-au concentrat gruparea in muntii Libanului. Credinciosi unui singur Dumnezeu ei ii initiau pe adepti in mistere invatandu-i ca Allah s-a intrupat de sapte ori in persoanele: Abel, Seth, Iosif, Joshua, Asaf, Simon (Cefas) si Ali. Tributari credintei in reincarnare, ei spuneau ca spiritele cele mai elevate ajung stelele si sorii. Dumnezeu se ascunde in imparatia Luminii, dar isi dezvaluie intentile cu ajutorul vinului, pe care ansariehii il considerau „slujitorul luminii”.

Initierea: caracter si scop

O posibila definitie a initierii este „procesul mental si psihologic prin care individul trece de la o stare considerata inferioara, a fiintei la una superioara, respectiv transformarea profanului in initiat”.
Aceasta aventura a cautarii naturii profunde a sinelui incepe printr-o serie de acte simbolice, probe morale si fizice, urmarindu-se coborarea individului intr-o stare de „moarte” a vechiului tip pentru a renaste la o a doua viata constienta si asezata in armonie cu principiile fundamentale inalte. Majoriatatea societatilor initiatice folosesc expresia „ a doua nastere”. Initierea urmareste introducerea subiectului intr-o lume „superioara”, intr-o stare psihica „mai aproape de desavarsire” prin care individul constintizeaza existenta principiilor divine care stau la la temelia constructiilor umane, sociale si universale, o trezire a valorilor si puterilor latente care ne asemuiesc zeilor sau Unicului Creator („ suntem plasmuiti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”). Initiatul este „pus pe cale” de catre maestrul sau, caci aceasta calatorie a sufletului prin labirintul Marii Creatii nu poate fi un act individual. Aici se evidentiaza deosebirea dintre initiat si mistic. Cel din urma ajunge la nivelurile superioare ale constiintei prin revelatii spontane sau induse (din lumile invizibile). Rezultatul este obtinerea unor stari interioare comune cu ale membrilor societatii initiatice, incomunicabile „profanilor”. Directia majoritara porneste de la „Misterele Eleusine”, unde Aristotel scria: „ „cunoasterea nu se invata ci se simte”. Asadar initierea propriu-zisa nu contine studierea unor doctrine secrete ci se bazeaza pe trairea sentimentelor. Odata dobandita, initierea devine permanenta, caci ea nu este un proces pasiv de cunoastere ci unul prin care aspirantul participa activ, efectiv si afectiv la ritual dobandind „trezirea” . „Cautati adevarul si el va va face liberi” sau „ Cunoscand adevarul veti deveni asemenea zeilor”.

Ritualurile de initiere se fac fie:

- in public (ritualuri ale popoarelor primitive care marcheaza trecerea de la adolescenta la varsta adulta).
- in taina (dobandirea cunoasterii prin dezvaluirea misterelor care nu trebuiesc dezvaluite profanilor, pe care initiatul jura solemn sa le pazeasca ) „ Nu dati margaritare porcilor”!

Ritualurile contin in sine sensuri simbolice pe care doar „initiatii” sunt capabili sa le interpreteze. Simbolurile au si forta misterioasa de a trezi in constiinta practicantului fortele necesare slefuirii si desavarsirii sinelui cat mai aproape de modelul initial (omul perfect, dinaintea caderii adamice). Rolul ritualului este acela de a contura si definitiva procesul cunoasterii. Dobandirea cunoasterii se face treptat cu rabdare si perseverenta, pasul urmator fiind facut abia dupa ce neofitul isi sedimenteaza adevarurile acumulate. Diversele grade ale initierii marcheaza etapa desavarsirii la care s-a ajuns. Majoritatea societatilor initiatice se dezvolta piramidal, iar initiatorul procesului de cunoastere este, de regula marele maestru.Deasemenea se impune si o disciplina de tip „militar”in care „gradele inferioare” se supun cu obedienta directivelor avansatilor, presupunandu-se ca atingerea starii de perfectiune este semnul increderii „oarbe” in buna credinta si priceperea maestrului de grad inalt.
„ A introduce inseamna a deschide o usa, a invita oamenii din exterior sa patrunda in interior”, simbolic reprezinta dezvaluirea unui adevar ascuns,a unui sens ocult. Doctrina secreta explica misterele lumii unui cerc ales, izolat de multime.
Initierile incep, de regula printr-o calatorie in bezna care sa-i dea candidatului senzatia ca „moare”, ca paraseste lumea simturilor.Plutarh spune: „In clipa mortii, sufletul simte aceeasi senzatie ca si cei care sunt initiati in marile mistere” La inceput aceasta calatorie este greoaie, plina de obstacole si peripetii, iar calatorul simte gradat toate spaimele si angoasele ruperii de tot ceea ce a insemnat stabilitate si certitudine pana atunci, pentru ca in momentul de apogeu al disperarii sa faca cunostinta cu o noua stare de lumina si intelegere. Tot Plutarh scrie: „ Apoi in fata ochilor se iveste o lumina minunata, ajungi in locuri pure si pajisti ce rasuna de de glasuri si muzica, cuvinte sfinte si aparitii divine impun respectul religios. Atunci, omul, de acum desavarsit si initiat, devenit liber si plimbandu-se fara oprelisti, celebreaza misterele...”

Candidatul va obtine de-alungul procesului initierii trei stari fundamentale:

1.Purificarea fiintei „care moare” din punctul de vedere al dorintelor si patimilor sale egoiste este primul pas major in dobandirea noii calitati a candidatului care devine astfel un om universal, conectat la realitatile ascunse ale vietii fara de moarte. Golit de tot ceea ce a fost iluzie, dezbinare, neintelegere, ura, patos, teama, materialism, rautate, singuratate, initiatul devine o fiinta cat mai aproape de perfectiune intuind, simtind si mai apoi realizand legaturile profunde intre cer si pamant, intre,indivizi, intre Creator si Creat.

2. Iluminarea, gasirea cuvantului pierdut, a cunostintelor sale de dinaintea caderii in pacat.

3. Reintegrarea in marea si eterna lume a adevarului absolut guvernata de Creator si de catre ierarhiile lumii spirituale.

Cadru general

In evolutia sa de la o societate initiatica pana la asocierea libera a oamenilor de bune moravuri, Masoneria cunoaste cel putin trei directii de dezvoltare, oarecum independente si, nu de putine ori aflate, paradoxal,pentru o fratie universala, in opozitie!
Foarte schematic, am putea afirma ca exista:

Masoneria esoterica, oculta, spiritualista.

Masoneria Deista (regulara)
Masoneria laica.

In ciuda diferentelor conceptuale, Francmasoneria este structurata uniform in Loje Albastre (primele trei grade) si in Loji de Perfectiune (Rituri). Diferentele de abordare si evidentele dihotomii dintre frati apar chiar de la interpretarea originii aparitiei breslei Zidarilor Liberi, si aici putem vorbi despre doua curente de gandire fundamental opuse:

a). Evolutia Fraternitatii din Sumer, trecand prin Scoliile Misteriilor din Egipt, Grecia Antica, Iudeea, Fratia Eseniana, Cavaleri Templieri, Rosicrucieni, Alchimisti pana la Francmasoneria speculativa. Aceasta este filosofia gradelor inalte ale diferitele Rituri de perfectionare ( Scotian Antic si Acceptat, York, Memphis Misraim, Scotian Rectificat, Suedez, Swedemborg, Alesi Coen, Zinnendorff etc).

b). Aparitia Francmasoneriei speculative, la Londra, in 1717, prin trecerea de la breasla oparativa (constructorii de catedrale gotice) la atelierele filosofice, sau speculative, prin infiintarea U.G.L.E. (Marea Loja Mama a Lumii).

In istoria formarii si dezvoltarii Fraternitatii apar atat evenimente luminoase, de progres, emancipare, eliberare si elevare spirituala si materiala, dar si zone umbroase, si chiar uneori intunecate, cum ar fi, de exemplu imixtiunea Iluminatilor din Bavaria si penetrarea lojelor, apartitia naturalismului, matrialismului si promovarea in lume a ideilor marxiste care au facut posibila aparitia sistemelor totalitare ( comunism, autoritarism etc.)
Asadar, o lucrare obiectiva despre Francmasonerie trebuie sa cuprinda si pozitionarile care contesta, acuza si suspecteaza aceasta societate discreta, cu ritualuri si ceremonii secrete si cu idealuri, obiective si directii de actiune atat in planul vertical: gnoza si reintegrare in Lumea Perfecta, construirea Templului lui Dumnezeu pe pamant, elevare si accedere catre Planurile Superioare prin Initiere, dar si miscarile socio-politice: revolutii, razboaie, oligarhii financiare, toate culminand cu tezele lui Adam Weishaupt despre Noua Ordine Mondiala. In paginile urmatoare, voi incerca sa recompun acest puzzle imens care formeaza doctrina, retorica si metoda de actiune a diferitelor obediente masonice, oferind profanilor cat mai multe informatii, dar nesuparand initiatii prin dezvaluiri legate de ritual, de semne si atingeri, parole de recunoastere si alte taine rezervate doar celor admisi in Templu. Fie ca se numesc societati initiatice sau secrete, asocierile intre persoane care au un set de principii si valori comune in numele carora membrii isi desavarsesc aspiratiile spirituale sau politice se distanteaza de „lumea profana” prin dobadandirea unei noi constiinte si o intelegere profunda , multiunghiulara a intrebarilor fundamentale: Cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam.